marime text:

Citeste marturia terifianta a adolescentei care si-a macelarit mama cu toporul!

"Recunosc ca atunci cand ma batea imi ziceam ca mi-as dori sa dispara" - este doar un fragment din spovedania Alexandrei Pintili, tanara ca si-a ucis intr-un mod cumplit mama adoptiva in urma cu doi ani. Acum, vrea sa fie libera, ca sa-si poate finaliza studiile. Aceasta este declaratia prin care spera ca va indupleca instanta.
Citeste marturia terifianta a adolescentei care si-a macelarit mama cu toporul!
"… Nu stiu alt mod prin care sa arat cat de mult regret, decat spunand-o aici. Acest lucru il voi repeta mereu pentru ca regretul a ceea ce s-a intamplat nu ma va parasi niciodata. Nu mi-am dorit niciodata sa se intample asa ceva. Recunosc ca atunci cand ma batea imi ziceam ca mi-as dori sa dispara, dar niciodata nu as fi putut sa-mi doresc sa moara. Nu stiu ce a fost cu mine… am vrut… nu stiu… sa vada cum este sa-ti fie frica, sa simta ce simteam si eu.
 
Ma durea tot ce-mi facea mama. Nu ma simteam un copil normal si ma simteam umilita, niciodata capabila sa fac ceva indeajuns de bun pentru ea. Atatea certuri si atatea batai. Nu-mi mai gaseam locul in propria familie. Ma simteam ca o greseala, nedorita… Niciodata nu m-am considerat un copil perfect… greseam… dar ma durea foarte tare sufleteste felul in care reactiona. Intotdeauna ma intrebam daca este mama mea, de ce face asa? Cand am aflat ca sunt adoptata m-am gandit ca poate era asa pentru ca nu eram a ei. Nici acum nu stiu de ce era asa…
 
Inainte simteam ca mama imi facea numai rau. Nu ma mai placeam pentru ca niciodata nu reuseam s-o multumesc si ma simteam singura. Nicio amintire frumoasa nu-mi mai venea in minte. Regret ca nu i-am spus tatei ce se intampla. Poate asa s-ar fi rezolvat, dar am tinut in mine. Nu voiam sa se certe, sa se destrame. Urasc ziua in care s-a creat ruptura intre mine si mama.
 
In penitenciar, oricate activitati ai face, tot te gandesti. Toate au dat navala peste mine. Am fost confuza. Inainte simteam tot raul pe care mi-l facea. Cand am ajuns acolo am descoperit o lume care nu credeam ca exista. Acolo am vazut ce inseamna ca alte persoane sa-ti vrea cu adevarat raul. Nu exista cuvinte care sa reflecte rautatea care este acolo. Am invatat sa apreciez mult mai mult ceea ce am, dar si ceea ce am avut.
 
Cand ma gandeam, imi aduceam aminte de toate bataile si de toata durerea… apoi cand am vazut in ce lume am ajuns, au inceput sa apara si amintirile frumoase sau lucrurile bune. M-au daramat pentru ca au contrazis toate trairile de dinainte. Nu stiam ce mai simt. Nu inteleg de ce nu am vazut pana acum. Doare ca vad abia acum cand e prea tarziu si nu pot da timpul inapoi, oricat mi-as dori.
 
Am simtit ca regret din tot sufletul, in fiecare clipa de cand s-a intamplat. Am simtit mereu ca lipseste. Dar cand mi-aduc aminte de tot, simt ca este lucrul care-mi lipseste cel mai mult pe pamantul acesta. Mi-e dor de ea mai mult ca orice. O iubesc si o voi iubi mereu. Imi pare rau ca vad abia acum, ma urasc pentru ce s-a intamplat. Ma doare in fiecare zi ca ea nu mai este din cauza mea si o sa ma doara toata viata pentru ca nu am facut nimic sa previn atatea si pentru ca am tinut in mine.
 
Ma doare pentru ca trebuie sa sufere tata atata din cauza nenorocirii mele. Nu are nicio vina. A suferit doua pierderi. In ciuda a ceea ce am facut este alaturi de mine. Am cauzat atata suferinta celor din jur, iar el ma rasplateste cu iubire, intelegere si sprijin. Nu stiu cum as putea vreodata sa-l rasplatesc.
 
Singurul lucru pe care mi-l doresc pe lume este sa fie tata bine. Este totul pentru mine, singurul lucru de pret. Pe mama am pierdut-o. Nu vreau ca tata sa pateasca ceva. Chiar daca nu sunt langa el, incerc sa fac orice care sa-l faca mandru, care sa-l faca sa zambeasca, chiar daca e greu. Il iubesc din tot sufletul meu. Numai eu stiu cat de greu ii este.
 
Nimeni nu stie cat de mult doare sa-ti auzi tatal ca ii este frica sa stea singur in casa, cum este sa te intrebi daca oare si in noaptea asta tatal tau sta si plange gandindu-se la tine si unde a gresit de s-a ajuns aici. Nimeni nu stie cate sacrificii face tata, iesit la pensie, sa plateasca toate cheltuielile si sa-mi lase si mie un million cand vine la vizita.
 
Nimeni nu stie cum este sa-l vad la vizita ca-mi aduce si ultimul lucru de mancare, doar ca sa stie el ca mananc. Nimeni nu stie cat de greu ii este, ca dupa atatea sa mai aiba puterea sa zambeasca si sa zica “sunt bine”, doar ca sa fiu eu bine.
 
Si toate aceste dureri numai din cauza mea. Toate ce au fost si sunt inca. Nu stiu ce sa fac sa fie bine de-acum inainte. Singurele lucruri pe care le stiu sunt ca mi-e dor de mama din tot sufletul… nu am vrut niciodata sa moara si ca vrea ca tata sa fie bine."

Vezi toate stirile in timp real si pe telefonul tau mobil: m.crimetime.ro

Scrie un comentariu